Intrebarea e cum am ajuns aici?
Frecvent vad, ca orice incercare a oamenilor bine intentionati de a participa intens la activitatile din orasele Romaniei noastre, sunt DOAR criticate. Mie una imi plac adaugirile de informatie la ceea ce scriu eu; chiar si corectarile gramaticale, pentru ca nu sunt robot si asta e placerea de a fi viu! Dar faptul ca se observa doar greseala si nu se apreciaza putin efortul este ceva ce nu pot intelege.
Am ajuns astazi sa realizez ca nu mai vreau sa o fac pe-a formatoarea de opinii cum au tendinta cei care scriu pe bloguri/ site-uri (oricum nu pot fi genul de om care zice "Ori ma aprobi ori te cari!") vreau doar sa comunic cu oameni inteligeti care ma pot ajuta sa evoluez si pe care sa-i ajut la randu-mi.
Daca ar fi sa ma imbrac in rochita matura a anilor mei as fi chibzuita in ceea ce am de spus, as spune ca trebuie sa ii intelegem pe cei ce nu au ajuns inca sa inteleaga esenta vietii...cei ce inca mai cauta.
Dar as putea sa-imi iau rochita de acum 7 ani (you do the math) si sa ma gandesc ca la varsta aia ma simteam foarte vulnerabila, incercam sa ii contrariez pe toti doar pentru a-mi demonstra ca merit sa fiu ascultata. Gaseam orice contraargumente si orice fel de morcovi pe care sa ii introduc in parti dorsale ca sa stea oamenii mai "drepti".
Bun mai, lasa ca ne dezvoltam noi si crestem mari o data si odata.
Si despre mine in rest..sunt ok, invat:).
Deşi nu cred că voi ajunge vreodată să prefer lectura pe suport digital, îmi plac blogurile
ReplyDelete(făcând abstracţie de gradul de utilitate al informaţiilor oferite)
pentru simplul fapt că se mai strecoară printre rânduri câte o greşeală: o literă lipsă sau altele două inversate.
Asta dovedeşte ca citesc un om viu şi îmi dă o stare de confort, mă apropie într-un mod oarecum ciudat de acea persoană şi încerc cu mai multă răbdare să-i înţeleg gândurile.